Am crescut si am inteles, adolescenta fiind, cum este sa iubesti; ce inseamna sa suferi , sa fii iubit, sa iubesti in intuneric si sa te maturizezi frumos.
Am avut si am norocul sa am langa mine oameni de valoare. Oameni fara nume dar al carui pret este mult mai mare decat al aurului in lume.
M-au invatat ce este frumosul. M-au invatat ce este iubirea.
M-au invatat ce trebuie sa aleg si ce nu din la viata. Mi-au deschis tainele lumii in iubire.
Mi-au zambit cand am fost trista si mi-au luminat viata atunci cand lumina se stingea.
Au fost si sunt oaze de iubire, liniste si zambet nepretuite.
M-au facut sa zbor, sa cant, sa iubesc neconditionat.
M-au invatat ce inseamna sa daruiesti fara sa astepti in schimb vreun cuvant. M-au invatat sa tin minte. M-au invatat prin ochii lor sinceri si frumosi cum trebuie sa plangi fara sa se observe.
M-au invatat cum sa te mentii pe propriile picioare desi nu mai exista pamant sub ele
M-au invatat cum sa astepti soarele cu zambetul pe buze atunci cand este intuneric.
M-au invatat sa sper atunci cand altii imi spuneau ca nu exista speranta.
M-au invatat sa pastrez langa mine ce este mai de pret. M-au invatat ce este bogatia.
M-au invatat sa imi potolesc setea atunci cand nu aveam ce bea
M-au invatat cum sa trec peste foame atunci cand nu aveam cum manca
M-au invatat sa imi fiu propriul aliat atunci cand ceilalti din jur au cazut
M-au invatat cum sa traiesc atunci cand in jur este furtuna
M-au invatat sa visez cand in jur toti sunt prinsi in mrejele realitatii formate de ei.
M-au invatat sa am propria realitate si sa o pastrez cu demnitate, fara teama sau ura.
M-au invatat ce inseamna lucrurile cu adevarat importante. Pentru mine.
M-au invatat...
